DESPRE PROIECT
Suntem pescari de răpitori, spinning-ari, manivelişti sau cum vrei să ne spui. Pescuim din pasiune şi nu e importantă cantitatea ci calitatea. 100 de ştiuci luate la momeală vie nu se compară cu una la artificială. În asta constă măiestria ta, să dai viaţă bucăţii ăleia de tablă, plastic sau lemn, să o faci să pară vie, rănită, să păcăleşti răpitprul. Peştele răpitor este un partener, nu o victimă. Nu mai pescuim de foame, ci doar pentru recreere, pentru relaxare. Ai prins ideea?
Copyright A.N.T.R.E.C. TULCEA
Conţinutul acestui material nu reptrezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene şi a Guvernului României
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro
DELTA DUNĂRII

DUNĂREA
     Al doilea fluviu ca mărime din Europa: 2 860 km lungime;
     Suprafaţa bazinului hidrografic = 817 000 km2
     Izvorăşte din munţii Pădurea Neagră şi se varsă în Marea Neagră
     Ia naştere prin unirea a trei izvoare: BREG, BRIGACH, DONAU QUELLE şi se uneşte cu marea prin trei braţe: CHILIA, SULINA, SF. GHEORGHE, formând DELTA DUNĂRII.

Traseul fluviului străbate:
     10 ţări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina, şi 4 capitale: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad
     Debitul de intrare în Deltă: 6 350 m3/s
     Distribuţia debitului pe cele 3 braţe: Chilia 58%, Sulina 19%, Sf. Gheorghe 23%.

DELTA DUNĂRII – AŞEZARE
     Dunărea, izvorând din Germania, adunând afluenţii din zece ţări şi traversând patru capitale, după un traseu de 2860 Km, formează la vărsarea sa în Marea Neagră o deltă.
     Delta Dunării este situată în România şi Ucraina
     Suprafaţa totală: 4 178 km2 din care:
• 82% - 3 446 km2 în România
• 18% - 732 km2 în Ucraina

Poziţia geografică
• 28º 10’ 50’’ longitudine estică (Cotul Pisicii)
• 29º 42’ 45’’ longitudine estică (Sulina)
• 45º 27’ latitudine nordică (braţul Chilia, km 43)
• 44º 20’ 40’’ latitudine nordică (Capul Midia)

SUPRAFAŢA
     Suprafaţa Deltei Dunării, împreună cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care 732 Km aparţin Ucrainei. Delta propriu-zisă are o suprafaţă de 2540 Km, suprafaţă ce creşte anual cu 40 de metri, datorită celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de către fluviu. Cel mai tânăr pământ al ţării, Delta Dunării, potrivit oamenilor de ştiinţă îşi are originile în urmă cu aproximativ 13 000 de ani.

CURSURI DE APĂ
     Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care, mai apoi la Ceatal Sfântu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.
     Braţul Chilia formează graniţa cu Ucraina şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km² 60% din apele şi aluviunile Dunării.
     Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.
     Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.
     Delta Dunării (cu excepţia deltei secundare a braţului Chilia) face tradiţional parte din Dobrogea, dar în Antichitate şi Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche şi Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava şi Lacul Dranov în epoca bizantină).

CLIMA
     Clima Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influenţe pontice. Asta înseamnă că Marea Neagră influenţează vizibil clima din Deltă. Regimul termic (temperatura aerului) are valori mode-rate cu o uşoară creştere de la vest spre est. Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care este de cca. 2.300-2.500 ore, iar radiaţia solară globală însumează anual 125- 135 kcal/cm2, fiind printre cele mai mari din ţară.

RELIEF
     Delta Dunării este o câmpie în formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcătuită din: relief pozitiv (grinduri, ostroave) şi relief negative: braţele Dunării, canalele, gârlele, mlaştinile, bălţile şi lacurile.
     Uscatul deltaic reprezintă 13% din suprafaţă şi este reprezentat prin:
- grinduri fluviatile, care însoţesc braţele Dunării şi sunt orientate pe direcţia vest-est, având altitudini de 0,5-5m
- grinduri maritime orientate pe direcţia nord-sud, remarcabilă fiind Letea cu altitudinea de 12,4 m - altitudine maximă pentru deltă, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov etc.
- grinduri continentale ce repre-zintă resturi din uscatul predeltaic: Chilia şi Stipoc.
     Cantitatea de aluviuni adusă anual de către Dunăre, la care se adaugă resturile organismelor moarte, praful eolian, vor face ca procentul uscatului să crească, în detrimentului reliefului negativ.

FAUNA
     O inventariere minuţioasă a arătat faptul că fauna deltaică este reprezentată de 3.590 de specii, nevertebratele formând, de departe cea mai mare parte din fauna Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu peste 3.000 de specii.
     Delta este renumită mai ales pentru fauna ornitologică, fiind înregistrate în total 325 specii (în afara celor 520 de specii inventariate în toată Europa de Vest). Zona are o importanţă universală pentru cuibăritul multor populaţii de păsări cum sunt pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) şi cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus), 60 % din populaţia mondială. Se mai întâlnesc aici colonii importante de lopătari (Platalea leucorodia), stârci de noapte (Nyctiocorax nyctiocorax) şi câteva specii de vultur codalb ( Haliaetus albicilla), barza albă (Ciconia ciconia) şi mai multe specii de păsări de pradă.
     În sezonul de iarnă, Rezervaţia găzduieşte grupuri mari de lebede şi gâşte, incluzând aproape întreaga populaţie de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).
     Mamiferele sunt reprezentate de 42 de specii mai mult sau mai puţin de importanţă conservativă europeană cum sunt vidra (Lutra lutra) şi nurca europeană (Lutreola lutreola), bizamul (Ondatra zibethicus) şi mistreţul (Sus scrofa). Alţi prădători sunt reprezentaţi de hermină (Mustela erminea), câinele enot (Nyctereutes procyonoides), vulpea (Vulpes vulpes) şi pisica sălbatică (Felis silvestris).

VEGETAŢIA
     Cercetările au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane. Predomină vegetaţia de mlaştină stuficolă, cca 80% din suprafaţă. Ecologii ar spune că numai un sfert dintre specii sunt legate de mediul acvatic, restul fiind mezofile (care se dezvoltă în condiţii de umiditate), xerofile (care se dezvoltă în medii foarte aride), halofile (care necesită o prezenţă ridicată de clorură de sodiu), psamofile (care cresc pe crăpăturile stâncilor).
     Nota dominantă o dau stuful, papura, rogozul, salcia pitică, plopii, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, ciulinii, cosorul).
     De asemenea oricând vei face o excursie cu barca printre plauri sigur vei simţi aroma de mentă de baltă şi salvie.
     Zăvoaiele de salcie, arin, stejar, frasin sunt periodic inundate ca şi pajiştile de grind. Când apa pune stăpânire pe limbile firave de uscat din Deltă, plantele agăţătoare par că vor să scape de aşa o cotropire şi se zăresc până sus, în vârful ulmilor sau plopilor.

PLAURII
     Formaţiune specifică stufăriilor masive, plaurul este un strat gros de 1-1,6m format dintr-o împletitură de rizomi de stuf şi de rădăcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice şi sol. Iniţial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor şi bălţilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mărimi care, împinse de vânt, se deplasează pe suprafaţa apei.
     Vegetaţia plaurului diferă de restul stufăriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltă aici în cele mai bune condiţii, fiind mai înalt şi mai gros.
     Alături de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apă (Nephrodium thelypteris), cucuta de apă, troscotul, salcia pitică, precum şi plantele agăţătoare Calystegia sepium şi Solanum dulcamara.
     Pe plaur se formează coloniile de pelicani comun şi creţ. Tot pe plaur trăiesc porcul mistreţ, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin fondul European pentru Dezvoltare Regională
De ce este Delta Dunării atât de deosebită? Pentru că: e cel mai nou pământ din Europa (creşte cu 40 m de pământ în fiecare an); • e a două deltă că mărime din Europa (cea a Volgăi deţine primul loc) şi ocupă locul 23 în lume; • e a treia că importanţă ecologică din cele 300 de rezervaţii naturale din lume, după Insulele Galapagos şi Marea Barieră de Corali; • e o zonă foarte productivă, generând o diversitate de resurse biologice; • e una dintre cele mai mari şi compacte zone de stuf din lume (240.000 ha); • e locul cu cea mai bogată faună ornitolo-gică din lume (aproximativ 325 specii); • e o combinaţie de ecosisteme şi ecotonuri naturale şi artificiale, cum sunt apă potabilă, apă de mare, ecotonuri terestre, apă curgătoare şi stătătoare, mlaştine, zone uşor inundate, diguri, terenuri de regenerare pentru agricultură, piscicultură, păduri; în Delta Dunării se află insule de păduri vechi cu vegetaţie subtropicală rară pentru aceste zone ale lumii, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord; • e cea mai importantă zonă umedă din sud-estul Europei, cu rol însemnat în reciclarea apei în regiune şi în lume; • e o zonă cu o mare biodiversitate - o multitudine de insecte, păsări şi peşti - şi un loc de întâlnire al păsărilor călătoare; • este locul în care se găsesc specii de păsări foarte rare şi pe cale de dispariţie.