DESPRE PROIECT
Suntem pescari de răpitori, spinning-ari, manivelişti sau cum vrei să ne spui. Pescuim din pasiune şi nu e importantă cantitatea ci calitatea. 100 de ştiuci luate la momeală vie nu se compară cu una la artificială. În asta constă măiestria ta, să dai viaţă bucăţii ăleia de tablă, plastic sau lemn, să o faci să pară vie, rănită, să păcăleşti răpitprul. Peştele răpitor este un partener, nu o victimă. Nu mai pescuim de foame, ci doar pentru recreere, pentru relaxare. Ai prins ideea?
Copyright A.N.T.R.E.C. TULCEA
Conţinutul acestui material nu reptrezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene şi a Guvernului României
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro
"MICROBUL"

     Haideţi să vorbim puţin despre începuturile pescuitului, asta pentru că tot mai mulţi dintre noi, pescarii, ne dorim să simţim acea plăcere de a aduce pe mal un “monstru”. Acel monstru la care visăm din copilărie, de când am pus prima dată mâna pe o undiţă şi am agăţat prima oară o râmă în ac.
     Eheee, atunci s-a întâmplat ceva ce nu poate fi explicat de nimeni, nici măcar de doctori sau specialişti, ceva ce ne-a invadat simţurile, ne-a făcut să ne trezim dimineaţa înainte să sune ceasul fixat, atunci când plouă, noi să spunem că picură sau că la noi pe baltă este soare sau să minţim când vorbim despre mărimea unui peşte prins sau scăpat de noi (cu toate că, de fapt, noi nu minţim niciodată).
     Cred că vorbim despre cel mai aprig microb sau virus din toate timpurile, acesta se numeşte VIRUSUL sau MICROBUL PESCUITULUI, iar acesta nu va putea fi niciodată tratat cu nici un fel de medicament sau leac.
     Spun asta pentru că, de-a lungul timpului, multe dintre consoartele noastre au încercat să ne vindece, şi ce credeţi că s-a întamplat? O parte dintre ele, după ani de încercări şi cercetări, au abandonat această idee de a ne lecui, iar cealaltă parte s-a molipsit (nimeni nu ştie cum) de aceeaşi boală şi acum ne însoţesc, fără nici un fel de problemă, în călătoriile noastre către cea mai frumoasă pasiune, de acum comună, PESCUITUL.
     Acestea fiind spuse în câteva cuvinte, hai să începem să descoperim împreună tainele pescuitului, şi pentru început, lista cu inventarul minim, necesar al pescarului începător:
1 bucată undiţă
1 rolă de fir monofilament (gută)
1 cutie cu ace (diferite mărimi)
1 cutie cu plumbi (diferite greutăţi)
2-3 plute (diferite modele)
1 juvelnic
1 minciog
1 suport pentru undiţă
     Momeală şi bună dispoziţie, că doar mergem la pescuit. Pentru început cam asta ar fi…
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin fondul European pentru Dezvoltare Regională
M-am înarmat cu trei scule, două de fund şi una de pană şi gata eram deja la pescuit. Am nădit locul, mi-am băut cafeaua şi hai la treabă. Am încărcat lansetele de fund cu buchet de râme, le-am lansat după care m-am apucat de prins caras la pană. Să fi prins câteva kg de caras, când am găsit jumătate de ştiulete de porumb în lapte probabil aruncat de un pescar care pescuise în zonă. Mi-am zis să încerc şi la boabă de porumb şi am scos una din lansetele de fund, am încărcat şi lansez... Neavând ochelari de soare, o singură rază mi-a fost deajuns ca să lansez direct în buza stufului. Îmi luasem adio de la cârlige. Îmi părea rău după ele, că le primisem cadou. Am tras totuşi de fir şi după un minim efort s-a desgăţat. Bucuros, m-am grăbit să-i pun semnal, mă gândeam că nu au sărit toate boabele. Fixând semnalul, firul meu se deplasa spre dreapta şi spre surprinderea mea, când mai aveam cam 30 de metri de recuperat am văzut o ditamai ştiuca care venea pe deasupra. Începuseră să-mi cam tremure genunchii, dar cu ceva noroc am reuşit să o văd la mine în juvelnic şi aşa am prins cea mai mare ştiucă din cariera mea de pescar, 6,7 kg.